Cântecul ciocârliei

În lume sunt
sau nu păreri confuze
şi păsări ce renasc
din moartea lor,

dar ele sunt
mai mult fantezie
purtate de un vânt
înşelător.

Cântecul ciocârliei,
ca apa ne-ncepută,
al meu, desperecheat
şi fără rost,

de-un timp,
floarea trandafirilor e mută
şi grădina
fără nici un adăpost…

George Pena

Iubirea nu rasare niciodata din noru-ntunecat si din furtuna
Din inima crispata,incununata de rautate,egoism si de minciuna.
Ea izvoraste din adinc inmiresmat, din stralucire, roua si lumina.
Din soarele ce incalzeste totul,din universul plin de viata si de rima.

Ne poarta pasii pe carari invaluite in romantism si in mister,
Sperantele se impletesc, intr-o alba cununa de inima si gind.
Simtirea intreaga pulseaza, zburda,se inalta catre senine zari,
Iar inima devine o mando… Continuare

Mi-e gândul ca o primăvară
înflorită
cu vorbe – ce vor fi rostite parcă
pentru prima oară …
ca un miraj al chemărilor
deschizându-se alb
şi vibrând luminoase
sub primele raze de soare
câtă mirare şi câte semne de-ntrebare
ascunse
în parfum seducător de petale …

nu! rostul vorbelor
nu e simplă întâmplare
taina lor
trebuie descifrată în frunze
în tăcerea fără de pată a zăpezilor
în nevinovăţia zborului şi visului
în şoapta vântului
ce poartă cântecele lumii – pe câmpii …
în răsărituri şi amurguri… Continuare

Ce nuanţă are ziua de azi
prin răsăritul scurs dintr-un tablou de monet
pe o parte din corpul meu în aşteptare
într-un loc al compoziţiilor naturale
ce muzică i se potriveşte
alta decât concertul de pian nr. 5 de bach
într-o liniştită înviorare privesc drumul pierdut în ceaţă
mai departe nu pot să disting nimic
cum nu pot intra în gândurile tale
prin jocul din umbră
şi nici şansa de a le schimba
poate într-adevăr prea departe de raza chemărilor
te-ai pierdut
ei nu am scris arta seducţiei cum cre… Continuare

unele întrebări vin din preaplinul inimii

asemeni pumnului drept inima se încadrează în dimensiuni
cum ai vărsa sîngele arterelor deschise în palmă
aşa am înţeles viaţa şi moartea şi sensurile
prin prisma descompunerii.

mai întîi am urlat apoi în sine ţipătul pînă la moleşire
pămîntul se învîrte moleculele sîngelui meu aşişderea
nu bat în masă cu pumnul revolta e sînge în lumea înţelegerii.

era iad rai şi derivatele acestor cuvinte
citeam cartea tibetană a morţii
şi cea egipteană a morţilor.… Continuare